Now Reading: Fake feelings…
1
-
01
Fake feelings…
De multe ori mi s-a intamplat sa zambesc fals pentru a ascunde diferite stari si sa spun lucruri dictate poate, de orgoliu, dar cu care inima sa nu fie de acord.
Momentele astea par sa faca parte din noi, practic sunt involuntare. Dar ce faci cand, de la un zambet fals acompaniat de niste cuvinte menite sa-ti dea o alura de persoana puternica, capabila sa treaca peste orice, incepi sa-ti dai seama ca ai luat-o in cu totul alta directie si ajungi sa te minti de unul/a singur/a obligandu-te parca sa simti ce crezi ca ar fi bine, doar ca sa scapi de ceea ce simti cu adevarat? si aici ar trebui un mare semn de intrebare…
Ideea e ca imi place cand constientizez ca ma maturizez, cand realizez cu adevarat importanta unor lucruri carora nu le acordam, poate, destula atentie in trecut. Imi place cand simt ca invat cate ceva din toate experientele trecute si imi place sa stiu ca ceea ce-am invatat ma va ajuta pe viitor. Dar nu-mi place deloc cand realizez ca ma lovesc iar de unele “lucruri” aparent neterminate,dar peste care credeam ca am trecut si ajung sa-mi impun anumite ipostaze , pe care cateodata ajung si eu sa le cred desi nu sunt dovada niciunui sentiment, ci doar aparente, prost acoperite de altfel.
Si cam asta-i partea cea mai trista, cand realizezi ca ai pierdut la propriul joc de roluri si te-ai amagit de unul/a singur/a, caci revenirea la realitate care urmeaza, indiferent ca vrei sau nu pentru ca nu te poti minti la nesfarsit, incurca lucrurile mai tare si e cu mult mai dureroasa decat orice ai incercat tu sa ascunzi in tot acel timp.
