Făt-Frumos şi calculatoarele de aur

în data de

Povestea lui Fat-Frumos:

Demult, tare demult, pe când puricele se potcovea cu 99 de ocale, sarea cale de 7 poste și intra în coliziune frontală cu World Trade Center, trăia într-o țară ca oricare alta un împărat poreclit de supușii săi Împăratul Verde, ca o ironie subtilă la adresa faptului că nu îi pasă deloc de ecosistem.

Împăratul avea, după cum se obișnuiește în povești, un fiu, botezat la naștere Fat-Frumos din motive deloc evidente.

Într-o bună zi, Împăratul Verde îl chemă în sala tronului pe Fat-Frumos și îi zise pe un ton condescendent:

– Fiule, eu nu mai am mult de trăit și va trebui să trec fraiele regatului în mâinile tale. Așa că e timpul să renunți la IRC și la CounterStrike și să îmi dovedești că îți poți întemeia o familie. E timpul să pleci în lume și să îți cauți o mireasă pe placul tău, pentru că nu vreau să pierd fără nepoți, m-ai înțeles?

– Dar tata…

– Să nu te aud! Ți-am tăiat accesul la internet. Game over!

Pus în fața inevitabilității, Fat-Frumos se decise să urmeze sfatul tatălui său. Prima grijă a fost să treacă pe la grajduri și să își caute un bidiviu cu care să plece la drum. Cu toate că era leneș nevoie mare, feciorul nu era câtuși de puțin prost, ba chiar dimpotrivă. Așa se face că trecu nonsalant pe lângă stâlpii cu tăblițe pe care scria “Armașar pur-sânge inside”, știind că are să găsească o gloabă cu puteri paranormale undeva în fundul grajdului, într-unul din stâlpii părăginite aflați în penumbră. Și chiar așa se întâmplă.

Calul era slab, de-i se vedeau coastele, de-abia stătea în picioare, năpârlea smocuri-smocuri, avea o respirație fetidă, ce mai, era vai de mama lui. Imaginea generală era completată, firește, de o atitudine vădit sinucigașă.

– Tu nu te uiți la mine FeFe? Nu vezi că mor de-ampicioarelea? Lasă-mă în durerea mea, îi zise calul tragând cu sete dintr-un Carpați fără filtru (total nerecomandat de Asociația Animalelor Muribunde).

– Nu-ți fă griji, replică dur Fat-Frumos, mă pricep la overclocking! La auzul acestor vorbe magice, calul căzu instantaneu într-o transă adâncă și Fat-Frumos se apucă să-l aducă la o stare de normalitate folosind tot felul de metode mai puțin ortodoxe: pastă superconductoare de ovăz, masaj cu concentrat de aer rece, hipnoză bilaterală pentru corectarea miopiei și șocuri cu curent aproape continuu.

În cele din urmă, calul deschise ochii și zise cu voicină:

– I know kung fu!

– Show me some, zise Fat-Frumos. [Matrix, anyone? tongue]

Sari calul în aer, se dădu de 3 ori peste cap, tășni pe ușa grajdului și odată ajuns în curte, bătă măr pe slujitorii care se ocupau pașnic cu plantarea de Viagra și “cânepă”. Preventiv…

Se întoarse la Fat-Frumos și-l întrebă:

– Ei, și acum încotro, Fat-Frumos?

– Mergem la Ileana Cosânzeana, zise acesta hotărât.

Ileana Cosânzeana era o tipă blondă (zicea ea) pe care o cunoscuse pe “pIRC” (IRC varianta cu porumbei) și care stătea suficient de aproape de castel încât nu exista log în instant-messaging, decât dimineața, când porumbeii încă mai erau adormiți și aveau probleme cu evaluarea traiectoriei, trebuind să fie lansați manual cu catapulta.

Odată ajunși la ea, Fat-Frumos constată cu uimire că Ileana Cosânzeana nu era de găsit. O căută în casă, în grădină, în poiană, ea nicaieri. Obosit, se așeză la umbra unui corcoduș să se odihnească și adormi. Se trezi însă brusc când un porumbel în picaj îl lovi sec în tâmplă.

– “Incoming message”, anunță tardiv calul, stând sprijinit de pom cu o scobitoare în dinți.

– Neică, o fură Zmeul pe Ileana Cosânzeana, îți zic, o fură, balmaji sfârșit porumbelul, și spuse că să te duci să o salvezi fuguta, că altfel o să pupe zmeul ce n-ai văzut tu în atâția ani cât ți-a fost prea lene să te deplasezi până la ea, mânca-ți-as ochii tai de tractorist!

Și acestea fiind zise, porumbelul își dădu duhul. Fat-Frumos sări în picioare, se urcă pe cal și nu se mai opri decât la fierarul satului.

– Cu ce vă pot ajuta?, le ieși acesta în întâmpinare serviabil.

– Avem nevoie de arme, multe arme! – Nici o problemă, replică impasibil fierarul. Puteți încerca această minunată sabie laser cu alimentare pe USB…

– Ceva portabil nu ai? Îl întrerupse abrupt Fat-Frumos.

– Am un buzdugan cu suport pentru memory stick, care se duce, lovește și se întoarce, dar nu ținem memorie pentru el și din păcate fără memorie uită de ce a plecat și se duce… și se tot duce…

– Dar sabia și scutul ăla din colț, alea ce au?

– Acelea sunt ale împăratului, tatăl domniei voastre. A zis că și-au făcut datoria, a câștigat destule bătălii cu ele, acum că sunt vechi și tocite, e timpul să devină open-source. Sunt gratis, dar nu ofer nici o garanție că funcționează.

– Ce bine, o să-mi încerc norocul cu ele!

Zis și făcut. Lua Fat-Frumos scutul și sabia, încâleca și porni spre sălașul zmeului. Merseră ei din zi până în seară, și până ajunseră se făcu un frig crunt, întuneric, și un vânt rece îi făcu să tremure din toate încheieturile.

Fulgere sporadice luminau sporadic castelul din piatră neagră al zmeului. Fat-Frumos se îndreptă de spate și răcnii cât îl țineau bojocii:

– Am venit, zmeuleeeee, și începu să izbească frenetic în ușa cu mânerul sabiei, care îi afisa disperată pe toată lungimea sabiei “Illegal Operation…”.

Brusc, ușa se deschise, izbindu-l pe Fat-Frumos în plină meclă, în ciuda scutului care anunța calm “General Protection Fault in module woodows” și se făcu bucăți.

– Fat-Frumos, ai venit?! Știam eu…

Verde și mățăhălos, zmeul era în sort și în tricou de bumbac pe care scria: “Swords don’t kill people. I do…”. În spatele lui, Ileana Cosânzeana își privea cu speranță salvatorul.

– Zmeule, am venit după Ileana Cosânzeana, rosti hotărât Fat-Frumos. Ce răspuns alegi?

  • a) mi-o dai vie și nevătămată și ne lași să plecăm
  • b) ne luptăm pe viață și pe moarte
  • c) Vadim Tudor
  • d) câștigi o excursie de vis în Bermude.

– ããããã….ãããã…… de! mormăi vexat zmeul.

– Ești sigur? Poți să întrebi publicul, să suni un prieten sau să alegi între ultimele două.

– Nu, nu… de, sunt sigur că e răspunsul corect.

– OK. Ileana, hai să o ușcăm!

Și plecară călare pe cal, și avură o nuntă de vis care dură 7 zile și 7 nopți. La sfârșitul celei de-a 7-a nopți, un răcnet inuman străbătu pereții camerei nuptiale.

– Îngerășuleeee, poți să-mi explici și mie ce e ASTAAA?!!!, scrâșni din dinți Fat-Frumos.

– ãããã, o nimica toată… o centură de castitate cu optocuplori, cu cheie pe 4096 de biți și codare euristică alternativă. Te pricepi la hacking, sper…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *