Pentru mine, Crăciunul, așa cum e el perceput acum, e o sursă de venit pentru marile magazine (și nu numai). Și cam atât. Se taie brazi în prostie. Se taie porci în prostie. Se cumpără în prostie. Se mănâncă în prostie. Se bea în prostie. Se ajunge la spital, practic, din prostie și inconștiență.
Acum, de Crăciun, suntem brusc mai buni. Un an întreg ne scuipăm între ochi și ne înjurăm de mama focului, iar astea 3 zile suntem diplomați și încercăm să fim mai buni. La naiba cu diplomația. Mi se pare superficialitate, nu diplomație. Dacă vrei să fii diplomat, fii tot timpul, nu trei zile (sau 6, dacă luăm și Paștele în considerare) pe an. Nu am să te privesc cu ochi mai buni.
Acum, de Crăciun, Fuego, Bănică Jr. și Hrușcă mai fac un bănuț (de pe spinarea unora dintre noi).
Acum, de Crăciun, înarmează-te cu răbdare și lustruiește-ți bine coatele, căci o să ai nevoie de ele ca să-ți faci loc în magazine printre atâția alții ca tine, care vor să ia orice e la promoție (și cât mai mult, dacă se poate, că oricum după sărbători nu mai au nevoie de jumătate din orice-ul ăsta și îl aruncă).
Acum, de Crăciun, toți vor să-i ajute pe ceilalți. Și aici – subliniez – mă refer în special la campaniile televiziunilor. Mirosul falsității și ipocriziei lor se simte de la o poștă. Oamenii ăia au nevoie de mâncare și haine (și ce le mai oferă ei) tot anul, nu numai acum, de Crăciun. Plus că nu știu câți bani din cei strânși chiar ajung la nevoiași.
Acum, în trei zile mâncăm, se pare, mai mult decât am mânca într-o săptămână obișnuită. Și uite de aia ajung mulți la spital. Dacă e atât de multă mâncare, nu înseamnă neapărat că trebuie să o bagi în tine pe toată cât mai repede. Mâncarea aia nu fuge nicăieri. Mai păstrează și pentru mai târziu. La fel încearcă să procedezi și cu băutura. E o măsură în toate.
Și dacă la asta mai adaug și faptul că se uită adevărata semnificație a Crăciunului, că nu ninge și că leru-i ler, respectiv linu-i lin, obțin rețeta unor sărbători perfecte.