Nu ştiu dacă are rost să mă mai declar şi eu nemulţumită de câştigătorul concursului despre care toată lumea vorbeşte acum. Nu îl urăsc pe el (deşi şi-a jucat bine rolul până la capăt şi a ţinut morţiş să ne amintească în fiecare etapă a emisiunii problemele sale), ci îmi pare rău pentru alţi concurenţi care, deşi au probleme, nu le-au etalat la fel de aspectuos ca domnul Ţuţu.
Să-l luăm drept exemplu pe Ştefan Florescu. Ei bine, el nu a vorbit despre sacrificiile pe care le-a făcut ca să ajungă la preselecţii decât atunci când a fost întrebat de Andi Moisescu. Şi atunci a părut puţin stânjenit. Mi s-a părut o reacţie normală şi aş fi vrut să-l văd şi pe câştigător comportându-se cât de cât similar, respectiv să-şi lase problemele acasă şi să vină şi să facă strict ceea ce ştie să facă.
Pe de altă parte, omul e un tip deştept. E – cred – la fiecare scară de bloc câte un personaj care are talent – poate mai mare decât Adrian – în a versifica. Însă aici e un clenci. Nu toţi au o poveste la fel de tristă. Şi cred cu tărie că da, a ştiut exact cum să intre pe sub piele românilor cu versurile lui lacrimogene.
Deja de aici nu mai e vina lui şi nu mai merită judecat. Cei care l-au votat sunt sigură că au avut motive puternice, necunoscute mie (încă). De aceea o las baltă.
Vreau să mă concentrez asupra unor concurenţi care, din păcate, nu au prins finala şi pe care mi-aş fi dorit enorm să-i revăd. Printre aceştia, un loc fruntaş îl ocupă cei de la DFC, care au făcut un spectacol total în semifinale. Drept urmare, s-au prezentat şi în finală ca ajutor pentru un alt concurent. Momentul a fost genial!
Apoi, Valentin Păun. Mi-e greu să-mi imaginez de ce nu a mers mai departe după ce a arătat asta :
Alin Stanis e un alt talent sacrificat pentru gimnastică la bară, dacă nu mă înşel. Marian Vasilescu este o voce bună, de asemenea.
Ce m-a frapat de-a dreptul a fost absenţa trupelor de dans în finală. Ar fi fost bună o semifinală alcătuită numai din trupe de dans. Astfel, aveam garanţia că o să fie spectacol în finală. Dar vorbesc şi eu aiurea, ce să-i faci…
În fine, iată de cine îmi pare cel mai rău.