Despre limbajul din online.

În linii mari, 28 iulie e o zi importantă pentru mine. Sau, mă rog, o zi care, în mod normal, ar trebui să fie importantă pentru mine.
Dar nu despre asta vreau să scriu. Ziua vine, stă 24 de ore şi pleacă. E o zi obişnuită.
În postarea trecută nu am vorbit despre mare lucru, aşa că de data asta vreau să mă leg – mult spus – de viaţa unora, mai exact de felul lor de a scrie. Internetul e bun. Are părţile lui pozitive, însă deteriorează grav (şi subliniez grav) felul de a scrie al utilizatorilor lui.
Poate că pare ciudat, dar eu niciodată nu m-am conformat scrierii ăsteia prescurtate. Poate n-am scris dintotdeauna cu diacritice sau cu literă mare (după cum se poate observa în prima parte a postărilor mele), însă am respectat regulile de bază ale limbii române. N-am avut niciodată tendinţa de a etala un aer de superioritate prin felul în care scriu, deşi unii aşa ar putea percepe. Până la urmă, fiecare e liber să scrie cum vrea, iar eu n-am niciun drept să judec.
Cu toate astea, în ultima vreme observ din ce în ce mai multe personaje care sunt paralele totalmente cu gramatica limbii române şi asta nu mă întristează, cât mă enervează. La culme. E dovedit că cei de o vârstă cu mine, ca să nu mai spun de cei mai mici, au fost degeaba prezenţi (dacă au fost) la orele de limba română. N-au idee unde se pune o cratimă, bagă cratime unde li se năzare, folosesc cuvinte al căror înţeles nu-l cunosc sau îl cunosc distorsionat, utilizează la greu pleonasmul. În concluzie, fac o varză totală.
Spun toate astea din postura unui om obsedat de folosirea corectă a normelor limbii române, deci poate exagerez. Defect profesional. Dar problema asta e mult prea evidentă ca să nu fie observată şi de alţii. Şi adevărul e că a fost. Hmm… s-au scris multe articole şi s-a vorbit mult pe tema asta. Zilele trecute s-a îngroşat gluma de tot când am citit câteva replici pe care practic nu le-am putut înţelege. Atât de distorsionat era limbajul.
Ce vreau eu să subliniez e faptul că da, fiecare e liber să scrie cum vrea şi am mai spus-o – nu-i nimeni obligat să folosească diacriticele sau litera mare la începutul propoziţiei, dar m-aş bucura dacă tineretul din ziua de azi ar avea mai mult respect pentru limba maternă.
Astea fiind spuse, se pare că şi de ziua mea mă revolt. Nu scap de firea mea nici acum. Oricum, la mulţi ani tuturor celor născuţi azi. Să aveţi o zi frumoasă!