De ce doresc viață lungă CFR-ului.

Dacă stau bine să analizez situația, probabil că nici nu e nevoie de facultate ca să-ți dai seama de ce ai putea să urăști CFR-ul. Personal, am multe motive și știu că sunt mulți care îmi împărtășesc sentimentele.

În 20 de ani am făcut multe drumuri cu trenul. Majoritatea spre Iași. Drumul nu e lung, maxim o oră și 40 de minute. Dar intervalul ăsta se transformă uneori într-un adevărat coșmar. Asta și în funcție de persoanele din jur, și de perioadă, și de stare. Și de faptul că e personal.

Drumul Vaslui – Iași, Iași – Vaslui e o obișnuință pentru studenți și pentru cei care fac naveta. În fiecare vineri și duminică, trenurile pe ruta asta, în timpul anului universitar, erau pline până la refuz. Cu doar 3 vagoane, poate 4, și o puzderie de lume, nu mă mir că în 75% din drumuri am stat în picioare.

Dar asta e cea mai mică dintre probleme. O alta ar fi lejeritatea cu care doamnele de la casa de bilete își fac treaba. Se mișcă incredibil de lent. S-a întâmplat să stau și 5 minute în fața casei și să nu fiu băgată în seamă, deși bugetara de serviciu nu părea să aibă mare lucru de făcut pe lângă a-și face treaba pentru care e plătită. Am rămas și fără bilet de câteva ori din cauza asta.

Ce-i drept, CFR-ul nu-și ia dreptul de a alege ce pasageri să aibă. Dar, totuși, de-a lungul timpului am avut de-a face cu fel de fel de oameni. De la persoane care nu cunosc termenul de căști, la mâncători și scuipători de semințe pe podeaua vagonului. De la femei în vârstă frustrate (ca să nu le numesc babe) care își povestesc viața întregului compartiment și, cu unele ocazii, caută scandal din orice chestie măruntă, la tipi cu nivelul de hormoni supra ridicat, care fac tot felul de apropouri și gesturi obscene. Și enumerarea se poate lungi la nesfârșit.

Pe o căldură de nesuportat (respectiv pe un frig care îți îngheață sângele în vine) și stând în picioare, uneori peste bagaje, împins din toate părțile, udat, călcat, înjurat, privit insistent, oamenii ăștia sunt ultimii cu care să vrei să ai de-a face.

CFR-ul este indispensabil pentru mine pentru că e ieftin și la îndemână, dar în ultimele câteva drumuri mi-a încercat răbdarea la maxim. Și n-am ieșit învingătoare eu, evident.

Nu știu ce afaceri se învârt în jurul CFR-ului și nici nu mă interesează detaliile de ordin tehnic. Dar ce e la suprafață nu arată prea bine. Are multe hibe, sunt multe lucruri la care trebuie lucrat, sunt multe aspecte care trebuie îmbunătățite. Adevărat e că la prețul pe care îl plătesc e normal să mă aștept la un minim de confort, dar sunt unele chestii pe care e imposibil să nu le vezi și să te irite.

În consecință, Căile Ferate Române, nu pot vorbi cu drag despre voi, dar, volens-nolens o să ne mai întâlnim.