Cred că am noroc…

…,asta deşi obişnuiam să cred că ghinionul e tot timpul în dreapta mea.
Mi-am dat seama de asta întâi la competenţa lingvistică, unde am nimerit – după cum am mai zis – una dintre cele mai uşoare subiecte (dacă nu cel mai uşor). Ei bine, odată ce am aflat şi rezultatul competenţelor digitale, am început să cred cu tărie chestia asta. Sau se poate să fie numai o întâmplare izolată, cine ştie…

Fie subiectele au fost uşoare, fie am fost foarte bine pregătită (ceea ce e puţin probabil, garantez!), fie cei de lângă mine au fost bine pregătiţi (pentru asta nu mai pot garanta), fie acolo unde n-am ştiut, am nimerit ca prin minune răspunsurile corecte. Oricum aş da-o, e implicat şi norocul olecuţă.

Aşadar, începând de azi, recunosc : sunt norocoasă. Deşi puţin, sunt.

În altă ordine de idei, se aliniază toate lucrurile în aşa fel încât am de făcut orice altceva decât să învăţ. Spre exemplu, ieri am luat o gură de aer proaspăt de munte, la Câmpulung Moldovenesc. A fost extrem de binevenit. Şi iar am pierdut o zi, dar nu-mi pare rău nici măcar un pic.
Azi, cu o noapte nedormită în istoric, cu premierea şi toate alea, s-a interpus oboseala între mine şi cărţi şi iată-mă găsind iar scuze, de parcă aş avea nevoie de ele pentru ceva. Poate pentru liniştea mea interioară, dar atât!

Lăsând asta la o parte , am un noroc şi la găsit trupe româneşti bune. Ultima perioadă a fost prolifică, astfel că am găsit câteva nume care promit foarte mult. Ultima astfel de trupă e The Mono Jacks. Cred că am mai auzit de ea, dar de ascultat am ascultat-o azi pentru prima dată şi mi-a plăcut.
Cântă cam ce-mi place mie, deci m-am mirat (din nou) să aud aşa ceva din “gura” unor români. Am ajuns la concluzia că avem muzică bună, însă păstrată într-o oarecare măsură în anonimat. Dacă s-ar auzi mai mult de trupe din astea de care vă tot prezint, poate românului i-ar place. Însă obişnuindu-se cu ce îi sunt inundate urechile zilnic, tind să cred că a uitat puţin ce înseamnă muzica bună.

În fine, despre asta într-o altă postare. Acum trebuie să prezint ultima trupă românească de care am dat şi sună nesperat de bine, The Mono Jacks.

În încheiere, o trupă (şi o melodie) preferată!