Unde si cand m-am ivit in lumina nu stiu, din umbra ma ispitesc singura sa cred ca lumea e o cantare. Straina zambind, vrajita suind, in mijlocul ei ma-mplinesc cu
Unde si cand m-am ivit in lumina nu stiu, din umbra ma ispitesc singura sa cred ca lumea e o cantare. Straina zambind, vrajita suind, in mijlocul ei ma-mplinesc cu
Am invatat ca prietenia adevarata Continua sa existe si la distanta. Asta e valabil si pentru iubirea adevarata. Am invatat ca daca cineva Nu te iubeste cum vrei tu, Nu
Ma intorc la poezia petalelor tale, La umbra gestului flamand Din ultimul freamat da dragoste. Ma intorc la suavul sarut In timp ce mana grabita Rupe ultimul freamat de dragoste.
De n-ar fi fost ceata, ai fi vazut cat te iubeam.. De n-ar fi fost frig, ai fi simtit cum tremuram.. De n-ar fi fost ploaie, ai fi fazut ca
Daca viata mi-ar putea oferi Inca o data sansa de-a regasi Clipele ce-au fost si s-au risipit Si tot ceea ce impreuna am trait… Port in gand mereu doar privirea
Povestea mea s-a terminat aşa Pentru că n-am putut vorbi cu ea Nu puteam să mă stăpânesc S-o iau de mână, să-i spun ” Te iubesc! “ În mintea lui
Zambea ca sa ascunda tot ceea ce simtea. Se intrebase cineva vreodata daca in spatele acelui zambet se ascund lacrimi, sau daca ochii sai sunt vreodata tristi si pierduti ?