Atâtea..

Există un peisaj lăuntric , o geografie a sufletului…
Şi întreaga noastră viaţă ne străduim sa-i desluşim contururile..
Nu mai trebuie să te prefaci ..
Am inţeles intr-un final de ce taci..
Nu e nevoie să mă mai priveşti..
Acum nici nu mai ştiu unde eşti..
Atâtea întrebări fără măcar un răspuns..
O tăcere atât de greu de pătruns..
Un suflet închis după atâtea lupte..
Poate câştigate , poate pierdute…
Atâtea gânduri într-un singur cuvânt ,
Atâtea vise aduse de vânt..
Atâtea nopţi pierdute-n zadar ,
Atâtea taine-ntr-un suflet hoinar..
Atâtea speranţe spulberate în zori ,
Am simţit cum e să ţi se frânga aripile când zbori !