Altceva.

Ca soră, pot spune că sunt al naibii de mândră.

Deşi mai tot timpul găsim motive să ne certăm, nimic nu e mai important pentru mine decât să ştiu că atunci când am nevoie, Alex e la datorie şi mă susţine, se bucură pentru mine sau dimpotrivă, se întristează atunci când nu-mi merg toate ca pe roate.

Nu mi-am făcut niciodată o obişnuinţă din a o lăuda pentru că nu mi se pare necesar. Azi, în schimb, trebuie neapărat să recunosc că are reale talente de scriitor. Încă de ieri i-am citit micuţa capodoperă şi, deşi nu sunt cea mai sensibilă persoană de pe pământ, admit că mi-au curs câteva lacrimi citindu-i povestioara (asta ca să nu zic că am plâns în hohote :)) ).

Trebuie neapărat citită. E foarte, foarte frumoasă.

Dacă v-am făcut curioşi, găsiţi totul aici.

Zilele astea am ascultat mult Popas Band, în special melodia de mai jos. Foarte, foarte frumoasă.