Astenie.

Astenie de toamnă. Asta cred că e acum în toate celulele mele deja plictisite de şcoală şi de tot ce înseamnă ea. Deja după o săptămână sunt ciudat de obosită. Spun ciudat pentru că nu am întreprins mare lucru, deci nu aş avea motive de oboseală. Şi totuşi o simt cum mişună pe ici, pe colo, peste tot în mine.

Şi dacă tot asta e starea de fapt momentană, Ada Milea e cea mai potrivită pentru mine, acum.

După cum ziceam şi mai devreme, acum câteva zile, trec (iar!) printr-o lipsă de imaginaţie şi idei. Sper să nu fie la fel de acută ca cea de la începutul anului. Dacă e să fie aşa, nu mă văd cu ochi buni deloc.