3 în 1.

Pentru că timpul este scurt şi treburile sunt multe, o să cuprind 3 postări într-una singură.

1. Am auzit şi eu pe ici-pe colo, cum că Şerban Huidu a suferit nu ştiu ce accident de schi, întrând într-un copac şi fiind momentan în comă. Starea lui e critică.
Bun. Astea fiind zise, mă declar de la bun început o ne-fană sau ne-admiratoare a lui Şerban Huidu – vedeta de televiziune. Îmi provoacă repulsie, mi se pare fals şi atât. Însă bineînţeles că îmi pare sincer rău pentru omul Şerban Huidu şi pentru familia lui, care trece prin momente dificile, fără îndoială. Sper să se facă bine cât mai repede.

Ceea ce mi se pare absolut ciudat este anvergura pe care ştirea despre acest accident a luat-o, în special în blogosferă. Toţi se afişează cu mesaje de bine, chestii, trestii. Toate bune şi frumoase, e un gest absolut lăudabil, doar că devine sufocantă iubirea asta şi respectul ăsta şi grija asta pentru el. Eu aş încerca să îl adaug în rugăciunea mea din fiecare seară pe acest Şerban Huidu, dacă aş ţine la el într-adevăr.

2. Azi am fost la vestita pârtie de pe lângă Vaslui, la Viişoara, mai exact. Auzisem de bine, în general, despre ea şi mă aşteptam să decurgă treburile normal. E vacanţă, e zăpadă, e sanie, sunt saci, e pârtie, ce poate merge rău?
Am aflat abia mai târziu că pârtia nu e tocmai un loc sigur.

Deja la câteva zeci de minute după ce am ajuns acolo, văd o mână de oameni care se adună în jurul unei fetiţe. Asta ca să realizez apoi că era vorba de încă o victimă a proastei amenajări a pârtiei.
Pe scurt, de vină sunt stâlpii de lemn dispuşi paralel cu pârtia, stâlpi de lemn în care poţi să aterizezi dacă nu ai experienţă şi dacă nu ştii să manevrezi bine sania sau sacul de celofan.
O a doua problemă pe care am sesizat-o de cum am ajuns a fost metoda aleasă pentru a amortiza viteza crescută cu care ajung din deal săniile şi sacii : cauciucuri. Mi s-ar fi părut o idee bună baloturile de paie. Oricum, nu consider că aceste cauciucuri ar face mai bine celor ce au ghinionul să se ciocnească de ele.
În concluzie, dacă nu eşti sigur pe tine sau dacă nu consideri că poţi manevra în siguranţă sania sau sacul sau bobul sau alte mijloace de distracţie pe pârtie, eu cred că acest loc nu prezintă un nivel ridicat de siguranţă şi mai bine nu te aventurezi pentru că rişti să vii pentru distracţie şi să pleci cu Ambulanţa, care şi aia vine foarte greu.

3. Am lăsat ce e mai “frumos” pentru final.
E deja 30 decembrie. Timpul pentru calcule, recapitulări, amintiri, etc. E timpul să rememorezi tot ce s-a întâmplat în anul din care au mai rămas 2 zile. Nu prea sunt atât de încântată de ceea ce am realizat în 2010, asta e clar.
Pe lângă faptul că am împlinit 18 ani, am intrat în clasa a 12-a, am participat la primul meu concurs naţional şi am luat prima mea bursă, nu pot spune că am făcut mare brânză. Încă aştept cu nerăbdare să obţin carnetul de şofer. Poate asta e cea mai mare nerealizare de anul ăsta.
În rest, a fost un an banal, ca oricare altul.
De la anul care vine îmi doresc să îmi aducă multă răbdare, memorie şi minte limpede pentru că mă aşteaptă un examen dificil – BAC-ul, să-mi aducă noroc şi multă putere de muncă, pentru a intra la facultatea la care îmi doresc foarte mult să intru. Nu în ultimul rând, îmi doresc ca anul 2011 să fie un an în care să fac alegeri de care să nu-mi pară rău mai târziu.

Pentru că o să mai postez ceva abia anul viitor, tot ce pot să vă doresc este ca 2011 să fie un an frumos pentru voi, un an în care să realizaţi tot ce v-aţi propus. Şi încă ceva : Sănătate!