Now Reading: Compromisul…
1
-
01
Compromisul…
Sunt 2 momente in viata care nu pot exista unul fara celalat si nu fac referire la nastere si la moarte, ci la ceva chiar banal. Ma refer la prea bine cunoscutul moment al indragostirii, cand simti ca milioane de fluturasi isi fac aparitia in stomac si te intorc pe toate partile, iar fericirea e aproape reala. Si despre ce urmeaza , adica momentul in care magia acestei fericiri isi pierde din farmec. Momentul in care incepi sa observi lucruri. Defectele trecute, poate, cu vederea ies la iveala sau mai rau, asa zisul “gentlemen perfect” uita sa mai faca micile lucruri pe care, candva, le adorai la el…
Nu incerc sa fiu exclusivista in trairile astea pentru ca sunt perfect convinsa ca lucrurile astea functioneaza identic si la ei, si poate uneori, chiar mai rau decat la noi.
Totusi momentul in care defectele ies la iveala poate fi considerat inceputul sfarsitului. Pentru ca orice ai face, oricat de rabdatoare sau permisiva ai fi, se va dovedi ca ce-a fost s-a dus, si cu siguranta nu se mai intoarce.
Concluzia pare cam drastica, dar destul de adevarata, asa ca pentru a scapa de stresul inevitabilului, s-a inventat compromisul. Doar asa se mai poate salva ceva din ce-am avut si fluturasii de la inceput se transforma astfel intr-o satisfactie a sigurantei care exclude, din pacate, fericirea in stare pura.Asa si? E simplu! Daca vrei o relatie trebuie sa accepti unele compromisuri pentru ca fara ele nu se poate, iar daca vrei sa iti traiesti fericirea impreuna cu el, trebuie sa o consumi in doze mici pentru ca, pana la urma , se va termina fara indoiala, iar cand ajungi la ultimul strop nimic nu te mai poate salva.
