Încă trăiesc, dar de-abia respir. Nu am mai scris de mult—am pierdut timpul încercând să mă împac cu singurătatea și cu noua mea viață. Nu am reușit. Sunt ca un copil; nu vreau să înțeleg de ce lucrurile sunt așa cum sunt și, mai ales, de ce se termină. O lege spirituală indiană spune: „Dacă s-a terminat, s-a terminat. Așa a fost să fie.” Dar de ce să nu lupți pentru ceva ce ai pierdut? Poate totuși poți câștiga.
Eu am primit timp, în timp ce el a primit libertate. Ce ar trebui să fac, când cea mai bună parte din mine a fost întotdeauna el? Și ce ar trebui să spun, când părți din ființa mea sunt împrăștiate peste tot, iar el e bine? Nu mai pot spune nimic. Ca întotdeauna, am pierdut. M-am pierdut și m-am regăsit de atâtea ori, încât acum nici nu mai știu cine sunt.
Și merg mai departe, din ce în ce mai greu și mai încet, dar încă merg…